Niciodata nu mi’au placut blogurile din niciun punct de vedere. Si nici nu am de gand sa incep acum. E ca un “mind recycle bin”. Ce nu vreau sa imi zic mie va zic voua. E un blog de liposuctie nationala, adica ce ma enerveaza, ce nu’mi place, ce e extra in capul meu si n’ar trebui sa ramana si pentru a doua zi arunc aici. Poate o sa’ti foloseasca intr’o zi. Naiba stie.
Dacia colţ cu Dorobanţi. Sunt grăbit, trec in fugă pe lângă toneta cu ziare, pe langa Diana (colega cu ochii de chinezoaica, buzele de africana si glasul de basarabeanca) care tipa dupa mine ca niciodata n’o salut vinerea, pe langa paznicul institutiei pus acolo probabil pe post de ficus, urc scarile si ma opresc. Imi trag respiratia si ma opresc. 1001. Asta tre’ sa fie! In spatele usii racnea ceva la cineva profu de BTI. Imi imaginez ca am baut 3 beri sa prind umpic de tupeu. E deja si 20. Usa se deschide si un vid urias ma trage inauntru cu zgomotul pe care’l produce limba pocnind intre buze…Pleosc! Ma vad pus de o mana invizibila in primul rand. Ii filtrez cu privirea pe cei din spate. Lejer…n’o sa am probleme la testul asta..Ma trimite intr’o camera sa aduc xeroxurile. Stau 5 minute sa imi ordonez fituicile in ordine alfabetica si ajung la secretariat.
- Aseara fiica’mea s’a intors pe la 10 de la opera…sigur pierde vremea cu juma’ de buletin ala.
- Hai ca e simpatic, au aceleasi gusturi, Sostakovici…
- Basarabean, mai tin minte de la scoala! Si rade cu gura plina de salam si Wiesana.
Ma bag si eu, stiind ca n’ar fi trebuit sa deschid gura
- Parca era rus.
Pauza. Se aude doar cum da la o parte firimiturile de pe masa si tipa cu o voce groasa:
- Cui ii pasa ??!!
Asa’i. Are dreptate. Poate fi albanez, kossovar sau Gigi. E textul meu. Pot sa’l fac sa cante la nunta lui Guta daca vreau. Sunt micul meu Dumnezeu.
